Da da, stiu, sa imi fie rusine, am tras chiulul de la a debita posturi. Da’ nu-i nimic, ma revansez cu o povestioara despre cum a descoperit Pisi ca o parte din organele interne sunt cam praf. Merge? Se accepta? Bun, sa povestim… Ieri dimineata, ca tot omul debil mintal ce nu se duce la doftori pana ce nu-l doboara durerile, am mers si eu la tanti doctorita de familie. Excelent aleasa tanti, era specializata exact pe ce aveam eu nevoie. La ora 8:30 intru la cabinet, imi trantesc dosul pe un scaunel si astept sa fiu chemata. Se aude si vocea lu’ tanti doctor, poftindu-ma la barfe. Si am inceput noi prin a-mi barfi stomacul ce se chirceste de durere de la orice as manca/bea (exclus ceaiul verde, care se pare ca se impaca de minune cu ale mele organe interne). Barfele fiind rostite, imi sui curu’ pe un pat, ridic tricoul si astept sa simt pe piele gelul criminal de rece de la ecograf. Si a venit sa ma imbratiseze exact asa cum il asteptam: cu multa raceala :)) Booon, incepe tanti sa se binocleasca la mine pe la stomac, nici o problema, totul perfect, putin acid gastric, na, chestii obisnuite. Cand ii sare in ochi o forma ciudata, cam hidoasa de felul ei si face tanti luceferii mari si spune: Asta-i fierea. Nu tare imi place cum arata. Nu ar trebui sa arate asa. Ia sa mai vedem… . Cu foarte multa bunavointa si vorbe frumoase, imi ghideaza si ochii mei prin intortocheala de organe si chestii aflate in io. Imi explica ce si cum si unde si cand si ce. No, lasa tanti in pace fierea, dar nu inainte de a-i promite solemn ca o sa o mai investigheze putin, si se plimba pe la pateu (alias: ficat). Si asta nenorocit saracu’, cica o fi gras, dar amu’ nu stia daca asa e el constitutional sau o fi de la ceva. Mai cu jumate de gura intreb si io daca nu cumva putea contribui la minunea asta si regimul cam 99,99% NEsanatos 😀 Eh, cica o fi contribuit, dar nu atata de tare incat sa il faca praf. Bine, ma bucur la gandul ca nu mi-am facut singura nenorocirea si astept urmatorul organ la intervievat. Si asa s-a ajuns la rinichi. Saracii se credeau cu burta la soare, la mare, deoarece erau inveliti fara sfiala intr-o cantitate deloc neglijabila de nisip. A, da, si mai si inghitisera din el. Si de la nesimtitii de rinichi, care cum sa se bucure ei singuri, se plimba nisipul meu si prin alte parti, alde ceva palnie care duce la ureter…aaa, rahat, chestii anatomice (nu ca ne-ar strica sa le mai stim pe unele 😀 ). No, atata cu rinichii, deci si astia cam varzaliti. Inventarul pana acum: ficat rapus de ceva (inca nu stim sigur de la ce), o fiere cu o forma dubioasa, doi rinichi cam praf. Dupa cum a promis si tanti doftorita, ne-am intors la fiere. A inceput sa ma suceasca pe toate partile, la propriu, ca sa ne mai holbam la chestia cu forma neregulata. Si deja imi plangeau coastele din partea dreapta de la presiunea chestiei cu care se facea ecografia. Imaginea fierei din alte pozitii nu era tocmai placuta, ca avea un shape de-ti muta ochii (explic mai imediat forma, cat de cat in cuvintele doctoritei). Dar altceva ne fura privirea. Un… ciorchine de bilute stralucitoare care se ancora glorios de gura fierei. Primul gand: pietricele. Da’ ete na, cum sa fie totul asa de simplu?! Pietricele rahat, ca nu se dadeau miscate nici de-a’ dracu’ de unde erau, ramanand fidele incapatanarii de a sta acolo prinse bine de tot. Si de la ciorchinele ala taica a inceput o poveste luuuuunga despre cum ar trebui sa arate de fapt fierea, cum ar trebui sa functioneze, etc etc etc. Si cu desene pe hartie, nu oricum explicatiunea. Cat despre forma organului (ca urma sa revin cu descrierea acesteia) doctorita explica: Arata ca un steag in vant. Nu are nici un fel de alta forma. In loc sa fie asa, e asa(intre timp imi arata pe desenele rupestre de pe foaie :))). Ar trebui sa functioneze asa, dar functioneaza fix invers. Si mai e si sucita la un capat No, ce sa faci la asemenea vorbe? Sa intrebi cand revii la control, ce naiba e de facut si, bineinteles, mai intrebi si ce mai ai voie sa mananci (nu de alta, dar sunt sanse mai mari sa afli un raspuns mai exact decat daca ai intreba ce Nu ai voie sa mananci :)). Iei reteta, zici un multam fain, iti culegi catrafusele si, cu un nod in gat si cu gandul la faptul ca te duci sa iti verifici ceva si iesi cu alte cateva maruntaie franjuri, te duci la farmacie si iti iei sacu’ de medicamente, pe care sa il porti glorios dupa tine. Ca sa nu mai pomenim de faptul ca trebuie tinuta minte si ordinea de ingurgitare a pastilelor, preferabil NU cum am facut eu, ca le-am incurcat in prima zi intre ele 😀 Acestea fiind povestite, ma duc sa imi iau bumbul, ca deh, isi cere fierea’ portia de chimicale si nu trebe suparata, mai ales ca e nenorocita rau saraca. P.S. Ca un sfat… daca puteti, incercati sa nu fiti la fel de dobi ca si io si mergeti la medic din timp, nu cand va treziti ca faceti matanii de durere :)))) Sursa poza LE: Da da, m-am tarat la medic de abia la insistentele/urletele lui clawd (mi-am primit mustruluiala ca nu am precizat si indrumatorul meu pe caile binelui). Dar eu stiu ca el de fapt a facut-o de drag :)) Share this: Twitter Facebook Like this: Like Be the first to like this post.