Azi-dimineata ma suna agentul meu de entertainment: hai ca ti-am rezervat un loc la un spectacol-surpriza. Vin sa te iau in cinci minute!. Si m-a dus undeva in larg, la citeva sute de metri de plaja. Eram mai multi acolo, pe un ponton plutitor si asteptam. Unii la costum cu cravata, altii la costum de baie. La un moment dat a aparut o barca in larg, dintr-un pilc de ceata, condusa de un pescar singuratic. Un batrin, cu barba, batrin ca marea. S-a intors spre noi, parea sa ne vada si sa nu ne vada in acelasi timp. Ochi tulburi. A scos o pusca de vinatoare si si-a tras un glont in cap. Am aplaudat si am parasit in liniste pontonul alegindu-ne barcile care sa ne duca la tarm. Eram deja iritat. Abia m-am stapinit sa nu-i spun vreo doua unuia, Diaconescu care, misuna printre noi, in linistea aia, cu niste bilete gratuite, soptind: diseara! nu ratati, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!. Inca un spectacol prost, mi-am zis… Ei cum ti-a placut?, m-a tras de mineca, ajunsi la tarm, agentul meu, si-a meritat banii nu? Vor face si-un film cu faza asta de aici!. Privirea-mi descumpanita l-a intaritat: Las’, pentru weekendu’ viitor iti pregatesc ceva si mai hot, moartea unui cintaret negru!… Sau vrei ceva mai soft? Retragerea unui cintaret alb? Am dat din mina a lehamite… Inca o duminica aproape ratata (unde sa mai pun ca mi-am uitat si tabachera aurita, veche, acolo pe pontonu’ ala!) . Noroc cu compotul rece, de zarzare galbene din frigider si cu prezentarile de terminat noaptea asta, pina miine, luni… Da, inc-o saptamina cu oameni nervosi si deadline-uri inutile …